Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Eu creio
Creio que somos um povo vegetal
se fosse doutro modo, como alcandoraríamos à dolência
de estar à espera de sermos desfolhados?
Onde estaria a coragem
para iniciar o deslize num tobogan de sonhos
tão à beira morte,
com a certeza de podermos
nascer outra vez?
Creio que somos um povo vegetal
Quem já viu
uma árvore a revoltar-se?
Patria neliniştii
Aici este patria neliniştii,
Gata să se răzgândească
Din clipă în clipă
Şi, totuşi, nerenunţând să aştepte
Ceva nedefinit.
Aici este patria,
Între pereţii aceştia
La câţiva metri unul de altul,
Şi nici măcar în spaţiul întreg dintre ei,
Ci doar pe masa cu hârtii şi creioane
Gata să se ridice singure şi să scrie,
Schelete brusc animate ale unor condeie mai vechi
Nefolosite de mult, cu pasta uscată,
Lunecând pe hârtie frenetic
Fără să lase vreo urmă...
Aici este patria neliniştii:
Voi reuşi vreodată
Să descifrez urmele care nu se văd,
Dar eu ştiu că există şi aşteaptă
Să le trec pe curat
În patria mea A4 ?
A pátria do desassossego
Esta é a pátria do desassossego
Prestes a mudar de opinião
De um momento para o outro.
E, no entanto, sem renunciar a esperar algo indefinido.
Esta é a minha pátria
Entre estas paredes
A uns metros uns dos outros
E nem mesmo no espaço completo entre eles,
Só na mesa com papel e lápis
Dispostos a mexerem-se sozinhos e começarem a escrever,
Esqueletos animados bruscamente por
umas penas mais antigas,
Não usadas há muito tempo, com a tinta seca,
Que deslizam freneticamente sobre o papel
Sem deixar qualquer vestígio…
Esta é a pátria do desassossego
Conseguirei alguma vez
decifrar os vestígios que não se veem,
mas que sei que existem e que esperam
Que as passe a limpo
Na minha pátria A4?
